Ajutor, avem o criza de plans!

“Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.”Oriah Mountain Dreamer, The Invitation

Unul dintre cele mai grele momente din viata mea de mama a fost dupa ce am terminat cursul de 8 zile pe care l-am facut in august, acilea la noi in sat, la aproximativ 350 de metri de casa, si am revenit full time langa fecior, dupa ce timp de 8 zile l-am vazut doar dimineata pana la 7 jumate si seara dupa 7, iar el si-a petrecut zilele cu tati lui iubit.

Pai de ce greu? Pai pentru ca micuta mea crenguta de catifea m-a intampinat inapoi in viata lui plin de nervi, frustrat, suparat si cu lacrimile in gat, din cauza disparitiei mele temporare. Da, stia ca sunt la «cursu», stia si unde se tine el, stia si cand vin acasa, dar asta nu l-a impiedicat sa se supere pe mine fleasca. Si n-a scos o vorba despre asta decat cand am revenit langa el, nici un cuvant inainte.

Si acuma radem noi, glumim, insa copilul nu mai vroia sa ma pupe, sa ma ia in brate, Continue reading

Nevoia de iubire – partea 1

“Un singur lucru nu imi este clar. Pot intelege ca nevoile copilului au prioritate mai ales in primi ani, insa este oare ok sa ii indeplinim toate dorintele mai ales cand acestea presupun sa renunti ca mama la propriile nevoi? Este oare ok sa il invatam ca nevoile lor sunt prioritare nevoilor celorlalti? Oare asta nu il va face pe viitorul adult sa considere ca totul i se cuvine si ca nevoile lui sunt mai importante decat ale celorlalti? Cum oferim copilului toata dragostea si suportul de care are nevoie fara sa ajungem la rasfat?
Astea sunt cateva din intrebarile pe care mi le-am pus de ceva timp, si la care probabil nu voi gasi raspuns pana ce nu voi avea si eu propriul ingeras.”

Este un comentariu la articolul despre suzeta, care mi-a dat ghes sa incep sa scriu despre iubire, nevoi si limite in relatia parinte-copil.

Nu exista inca prea multa iubire in lume. Nu exista nici macar destula. Nu exista inca destui oameni care sa isi lase deoparte propriile lor interese, pentru a-i servi, cu devotiune, pe ceilalti. Nu exista destula daruire, destula atentie, destula disponibilitate la a ne fi alaturi, unii altora.

Iar lipsa asta incepe sa sape in noi inca din burta mamei, cu fiecare data cand mama insarcinata are altceva de facut decat sa isi dea atentie siesi si minunii care creste in ea. Si pe urma lipsa asta se dezvolta de la nastere incolo, cu fiecare data cand nevoile noastre de bebelusi – biologice si emotionale – absolut inocente si autentice, nu Continue reading