Ajutor, avem o criza de plans!

“Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.”Oriah Mountain Dreamer, The Invitation

Unul dintre cele mai grele momente din viata mea de mama a fost dupa ce am terminat cursul de 8 zile pe care l-am facut in august, acilea la noi in sat, la aproximativ 350 de metri de casa, si am revenit full time langa fecior, dupa ce timp de 8 zile l-am vazut doar dimineata pana la 7 jumate si seara dupa 7, iar el si-a petrecut zilele cu tati lui iubit.

Pai de ce greu? Pai pentru ca micuta mea crenguta de catifea m-a intampinat inapoi in viata lui plin de nervi, frustrat, suparat si cu lacrimile in gat, din cauza disparitiei mele temporare. Da, stia ca sunt la «cursu», stia si unde se tine el, stia si cand vin acasa, dar asta nu l-a impiedicat sa se supere pe mine fleasca. Si n-a scos o vorba despre asta decat cand am revenit langa el, nici un cuvant inainte.

Si acuma radem noi, glumim, insa copilul nu mai vroia sa ma pupe, sa ma ia in brate, Continue reading