Pai si de mancat, ce mancam?

Eu una nu sunt deloc o specialista in diversificare, cand vine vorba de ce ii pun copilului pe masa, in farfuria sa de plastic rosie, cumparata de la magazin din Itacaré. Cand a trebuit sa incep sa ii dau si altele de mancare (de la 6 luni incolo, inainte de asta n-a baut nici macar apa) mi s-a parut super greu si complicat. Citeam pe diverse site-uri ce ar trebui sa fac – o lingurita de supita azi, o lingurita de legumite fierte si pasate saptamana viitoare, suc de fructe la 11, zeama de legume pe la 3, ceai de nu-stiu-ce la 7 – mie mi-a sunat asa, ca diversificarea e o treaba ce se face cu calendarul in fata si ochii pe ceas, si Doamne fereste sa ii dai vreo chestie mai exotica, ca strici copilul! Tocmai de aceea am ajuns si la capitolul asta, ca in multe alte capitole din viata mea cu si fara Sasha, la concluzia ca orice e complicat inseamna ca nu e natural, deci sa ne intoarcem la lucruri simple. Desigur, asta nu inseamna ca nu am lesinat de admiratie in fata rabdarii si priceperii prietenei mele Eugenia Dobrescu, pe care o vedeam, in perioada cat a stat in Piracanga, inventand si preparand tot felul de minunatii pentru Nadia, si sanatoase, si gustoase.

In fine. La noi a fost asa: Sasha se stramba la orice chestie preparata ca la cartea de diversificare pentru copii – legume, fierturi, sucuri si Continue reading

Nevoia de Iubire – partea a doua

Si pana la urma, ce e iubirea ? Si ce inseamna sa ne iubim neconditionat copiii ?

Iubirea… o auzim cantata in toate cantecele, interpretata in toate filmele, descrisa in (aproape) toate povestile… si are un numitor comun, ideea asta de iubire, asa cum suntem noi expusi la ea, din frageda pruncie: Iubirea merge mana in mana cu suferinta, lacrimile, abandonul, respingerea, tradarea si iar suferinta, sub toate formele pe care mintea umana le-a putut concepe de-a lungul existentei sale.

Cum se traduce felul asta de a intelege iubirea in relatia parinte-copil? Pai se traduce cam asa: te iubesc, deci mi-e frica sa nu suferi, deci ca sa nu suferi, iti spun eu ce e mai bine pentru tine, ce sa faci si ce sa nu faci, iti spun eu cum sa te porti, cum sa vorbesti, cu ce sa te imbraci, cand si ce sa mananci, cand sa te culci si unde, ce prieteni sa iti faci, cum sa le vorbesti, cum sa ii zambesti vecinei, cum sa o impresionezi pe matusa cu poezia asta… Continue reading

Nevoia de iubire – partea 1

“Un singur lucru nu imi este clar. Pot intelege ca nevoile copilului au prioritate mai ales in primi ani, insa este oare ok sa ii indeplinim toate dorintele mai ales cand acestea presupun sa renunti ca mama la propriile nevoi? Este oare ok sa il invatam ca nevoile lor sunt prioritare nevoilor celorlalti? Oare asta nu il va face pe viitorul adult sa considere ca totul i se cuvine si ca nevoile lui sunt mai importante decat ale celorlalti? Cum oferim copilului toata dragostea si suportul de care are nevoie fara sa ajungem la rasfat?
Astea sunt cateva din intrebarile pe care mi le-am pus de ceva timp, si la care probabil nu voi gasi raspuns pana ce nu voi avea si eu propriul ingeras.”

Este un comentariu la articolul despre suzeta, care mi-a dat ghes sa incep sa scriu despre iubire, nevoi si limite in relatia parinte-copil.

Nu exista inca prea multa iubire in lume. Nu exista nici macar destula. Nu exista inca destui oameni care sa isi lase deoparte propriile lor interese, pentru a-i servi, cu devotiune, pe ceilalti. Nu exista destula daruire, destula atentie, destula disponibilitate la a ne fi alaturi, unii altora.

Iar lipsa asta incepe sa sape in noi inca din burta mamei, cu fiecare data cand mama insarcinata are altceva de facut decat sa isi dea atentie siesi si minunii care creste in ea. Si pe urma lipsa asta se dezvolta de la nastere incolo, cu fiecare data cand nevoile noastre de bebelusi – biologice si emotionale – absolut inocente si autentice, nu Continue reading

La ce e buna suzeta?

Uitandu-ma azi pe fotografiile de pe Facebook ale copilului unei prietene, am remarcat o chestie mare, de plastic, portocalie, care acoperea un sfert din fata copilului si care era prezenta in aproape toate cadrele: Suzeta.

Ce cauta suzeta in gura copilului, Doamne iarta-ma?, m-am intrebat, revoltata… Si am incercat sa inteleg beneficiile si rolul suzetei. Ce cauta o bucata de plastic in gura copilului? Ce cauta o bucata de plastic in viata copilului si a parintilor lui? Cand intervine ea in ecuatie?

Dau search pe google cu tema “la ce e buna suzeta” si gasesc o gramada de articole, toate spunand acelasi lucru, care poate fi rezumat de fraza “daca renuntam la suzeta, ce va face copilul cand simte nevoia sa suga? La un moment dat va invata sa-si suga degetelul, o practica la fel de calmanta si de linistitoare pentru el ca si suptul suzetei.” – copiata de pe unul dintre aceste site-uri.

Asadar, Continue reading

Sfaturile copilului pentru parinti

Nu stiu cine a scris textul de mai jos, nu ii stiu autorul. Stiu doar ca l-am gasit acum cateva minute pe site-ul Editurii For You si ca am simtit ca spune in cuvinte putine toate invataturile despre copii si parinti in care cred si eu. Multumesc, oricui l-ar fi scris!

Manutele mele sunt inca mici, de aceea nu te astepta la perfectiune cand fac patul, cand pictez sau cand arunc mingea. Treaba pe care am facut-o eu, te rog sa nu o faci inca o data. Voi simti ca nu am facut fata asteptarilor tale.
Continue reading

Mamica, Sisi!… si odiseea alaptatului continua…

N-am putut. Pur si simplu, nu am mai gasit sensul. Pentru care sa ii spun copilului de patruzeci de ori pe zi ca Sisi primim seara, la culcare, si nu in timpul zilei.

Da, stiu, imi vreau inca sanii inapoi si corpul meu doar pentru mine, de multe ori pe parcursul unei saptamani. Da, stiu, copilul are deja 20 de luni si programele din capul meu, pe care ma straduiesc in fiecare zi sa le sterg, imi zic ca deja e prea mult, ajunge atata alaptat, toate prietenele mele mamici s-au lasat de sportul asta pe la 8 luni deja! Si ca seara si noaptea e suficient! In plus, chiar si aici, in jurul meu, suntem doar cateva din multe mame care inca alaptam copii ajunsi la aproape 2 ani.

…insa toate astea de mai sus sunt argumente venite din cap. Pentru ca atunci cand copilul mi se aseaza in brate, si ma priveste in ochi implorandu-ma “mamica, Sisi!”, si cerand si cerand si cerand, fiecare refuz cu care ii raspund imi face inima sa se contracte. Nu ma face sa Continue reading

Nasterea naturala – prima dovada de respect aratata alegerilor bebelusului

Am scris aici o postare despre alaptare, la cererea site-ului Qbebe, si proaspata noastra amicitie continua azi cu un text dedicat maternitatilor.

Este un subiect despre care, recunosc, nu stiu mare lucru. Cel putin maternitatile din Romania imi sunt straine. De aceea articolul meu de astazi o sa fie o pledoarie despre nasterea naturala si despre dreptul oricarei femei din lumea asta de a alege cum si unde vrea sa nasca.

Eu pe Sasha l-am nascut in maternitatea publica din Recife, statul Pernambuco, Brazilia. A fost ultimul lucru pe care l-am vrut, sa nasc in spital, insa asa a fost sa fie. Povestea pe larg a nasterii am scris-o la vremea aceea pe Viata prin balonul roz, si n-o sa o mai repet aici. N-a fost o experienta inaltatoare, asa, Continue reading

Zece feluri in care ne intelegem gresit copiii

Am fost invatati de societatea in care traim ca suntem buni, demn de lauda, demni de iubire si meritam doar daca ne purtam frumos, papam tot la masa, aratam impecabil, zambim exemplar si ne ascundem cu maiestrie adevaratele sentimente, pana ajungem sa nu mai avem habar ce simtim de fapt.

Un copil este considerat bun si cuminte daca tace cand i se spune sa taca, daca mananca cand i se spune sa manance, si mai ales tot din farfuria pe care i-au umplut-o parintii, daca doarme cand e trimis la culcare, daca da sarumana tuturor babelor de la bloc si daca e fericit cand vine matusa de la Urlati si il ciupeste zdravan de obraz, dupa care ii lasa un sarut plin de saliva pe fata, de drag, nu de alta. Copilul e obraznic daca protesteaza, daca topaie, daca tipa, daca nu sta locului la masa, daca plange, daca nu zice cuvintele magice, daca nu ii e foame, daca nu ii e somn, daca se trezeste prea devreme, daca doarme prea mult, daca nu vrea sa o pupe pe matusa de la Urlati bagata toata in aerul lui de respirat, daca plange cand pleaca mami la servici, daca se murdareste, daca varsa laptele, daca vorbeste mai stricat decat Gigel de la etajul 3, daca nu ia 10 pe linie la scoala, pe scurt, daca face altceva decat considera parintii si societatea ca trebuie sa fie si sa dea un copil catre parinti si societate.

Sunt atatea de povestit despre asteptarile pe care le avem de la copiii nostri, si cum asteptarile astea fac o povara grea pe umerii copiilor, care ar face orice sa ne multumeasca si sa ne simta iubirea. Orice, pana la a se nega pe ei insisi, pana la a se pierde pe ei insisi, devenind conformi cu sablonul in care ii obligam, de cele mai multe ori inconstient, sa se incadreze.

Si “sablonul” asta incepe cu niste greseli de parenting, pe care le facem toti, fara sa ne dam seama, plecate din intelegerea gresita a copiilor nostri. Am gasit pe minunatul site www.naturalchild.org un articol intitulat Zece feluri in care ne intelegem gresit copiii, l-am tradus si l-am postat mai jos. Continue reading

Mamica odihnita – copil fericit, sau trucuri anti-oboseala

Hai sa spunem lucrurilor pe nume: Ultima noapte intreaga dormita cap-coada s-a petrecut cam prin luna a saptea de sarcina si de atunci au trecut 22 de luni. Caratul copilului in brate si acuma, cand nu mai are 6 kile, ci 12, se simte in toti muschii. Dormitul cu el in pat si trezitul in plin somn dulce cu palme peste fata si picioare in cap, la care se adauga alaptatul de noapte, alaturi de raspunsul prompt la toate solicitarile copilului, de la “mami, vreau in brate” la “mami, uita-te la mine si baga-ma in seama numai si numai pe mine, nu mai vorbi cu tanti asta” – toate astea fac din attachement parenting o chestiune care nu e chiar floricica la ureche. Rasplata e imensa, categoric, insa vine insotita de stres, oboseala si epuizare fizica si emotionala, pe care mai ales mama le simte de la un moment in colo.

Lupta mea cu oboseala a fost lunga si am fost aproape sa pierd batalia, la un moment dat… Continue reading

Toti ne nastem perfecti

Toti ne nastem perfecti. Toti ne nastem buni. Toti ne nastem plini de iubire, fara frica si neavand habar de conceptul de “rau”. Toti ne nastem in deplina conectare cu Tatal nostru Divin, cu Cel care ne-a creat, cu Dumnezeu. Toti ne nastem si ramanem toata viata noastra Spirite venite in trup, ca sa aiba o experienta umana. 

…se intampla insa ca undeva, pe drumul dintre nastere catre maturitate, uitam Cine suntem, ne uitam conectarea, uitam ca ne-am nascut perfecti, buni, in iubire, uitam de ce suntem aici. 
Ma uit zi de zi la copilul meu, Sasha. Stau in fund pe treptele de lemn din fata casei, privindu-l doar cum se joaca in fundul gol in nisip, cum ii stralucesc ochii, cum se opreste uneori si vine la mine doar ca sa ma stranga in brate si sa imi dea un pup, il observ cum interactioneaza cu ceilalti copii, cu ceilalti oameni mari, cu cata iubire, totala deschidere, inocenta si bucurie intampina lumea si pe fiecare creatura care ii iese in cale. Cu cata sinceritate imbratiseaza si zambeste, cu cata sinceritate anunta fiecare vibratie de energie care nu ii prieste – si cere imediat sa mergem acasa -, Continue reading