Vocea critica din capul unei mame imperfecte – pe Urbankid.ro

Masa de pranz. Avem tarta vegetariana. Copilul vrea sa manance numai colturile, fara toate bunatatile de deasupra.In timp ce se joaca cu furculita in cana de apa si vantura in aer lopatica cu care am taiat tarta, mai ia cate un colt si il mesteca si imi reaminteste ca nu ii place asa, cum e la mine in farfurie (cu de toate), ci ii place asa, cum e la el in farfurie (doar colturile). Rade si e fericit si iar mai mananca si iar se mai joaca.

Mananc si eu si il privesc relaxata si amuzata.

Brusc, incepe sa imi vorbeasca in cap o voce. «Cum il lasi sa se joace la masa, asa? Masa e sfanta! Nu are pic de respect, nu vezi ? O sa creasca si n-o sa aiba habar sa manance frumos. Iti dai seama cum o sa fie cand o sa te duci in Romania si o sa stai la masa cu toata familia si el o sa topaie si o sa se joace cu toate alea, in loc sa stea cuminte si sa manance frumos? Tu esti de vina, ca ii permiti!»

Mi-am simtit muschii incordandu-se, un nod mi s-a pus in stomac si inima mi s-a chircit. Zambetul mi-a disparut de pe fata si gura mi s-a adunat intr-un tugui. Intre sprancene s-a facut cuta si, inainte sa apuc sa respir adanc, m-am auzit vorbind, pe un ton acuzator si rece, in felul urmator:

«Ok, Sasha, gata cu joaca la masa. Cand mancam, mancam si nu ne jucam. »

Continuarea articolului in editorialul Wow, Mamica! de pe Urbankid.ro, cu un click aici.

5 thoughts on “Vocea critica din capul unei mame imperfecte – pe Urbankid.ro

  1. probabil ca istorioara a fost o creatie a imaginatiei tale ca sa faci rost de un articol reusit pentru editorial….sau o intamplare pe care ai auzit o la cineva, iar partea de final este cea reala.
    ti am mai tot lasat comentarii in care vorbeam desre echilibru. acum ma simt deschisa si o sa ti mai las unul.
    cred ca este foarte bine sa ne lasam copiii sa se joace la masa sau langa masa in timp ce mananca, dar cred ca este echilibrat si sa i invatam sa respecte mancarea/hrana/painea noastra cea de toate zilele.
    atat.
    🙂

    • Alina, istorioara este adevarata de la cap la coada. In toate detaliile. Cucoana cu coc din capul meu este foarte prezenta, din pacate… Noroc ca o vad si invat, asa, incetisor, sa nu ii mai dau ascultare… S-o auzi cum ii vorbeste lu’ barbata-miu, bietul de el… :))) Personalitati multiple, maica, poti sa faci un film cu mine daca vrei.

      • chiar ma mira. inseamna ca te au conditionat mai bine decat pe mine la unele capitole (eu am avantajul ca mi am mai facut si cu mana mea unele).
        acum permite mi sa cred ca macar faza cu barbatul e la misto. 🙂
        iar de film…ce sa zic?parca voiai sa scrii tu o carte, nu?

  2. Laura, cred ca fiecare familie are valorile ei proprii. Un fapt in sine devine doar atunci o problema, cand nu mai este acceptat si tolerat de toti cei implicati.

    Sper sa asculti vocea aia interioara a ta mereu, care iti va grai ce consideri tu a fi valoros pentru relatia voastra, chiar daca “nu se face” ;O)

    Cu drag, Raluca Jacono

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *