Ca sa indreptam greselile, trebuie intai sa le vedem

Mereu facem greseli, ca parinti, cu copiii nostri. De cele mai multe ori le facem pentru asa am vazut si noi la altii, si asa au facut si parintii nostri cu noi. Cel mai adesea, nici macar nu deschidem ochii, ca sa ne uitam la comportamentul nostru, la gandurile noastre, la cuvintele pe care le rostim.
Una dintre cele mai importante practici spirirtuale spune ca, pentru ca o greseala sa poata fi corectata, inlaturata, ea trebuie intai vazuta, recunoscuta, identificata ca greseala. Pentru ca o frica sa fie vindecata, trebuie intai sa ne uitam la ea. Sa o privim in ochi. Pe scurt, trebuie sa recunoastem problema, pentru ca sa poata fi rezolvata.

Textul de mai jos ii apartine minunatei Jan Hunt. L-am gasit pe www.naturalchild.org, l-am tradus si il impartasesc cu voi pe Wow, Mamica! cu intentia asta: de a ne ajuta, pe fiecare dintre noi, sa deschidem ochii catre greselile pe care le facem, fara ca macar sa ne dam seama. Si sa ne dam sansa, noua si copiilor nostri, de a desface erorile de parintit, din care ajungem sa suferim cu totii.

Articolul original se numeste Mesaje ascunse si il puteti citi aici.

Nou nascut
Ce spunem: “Poti sa plangi cat vrei, nu te mai iau iar in brate!”
Ce gandim: “Mi se rupe inima, dar nu se poate ca toti expertii aia sa se fi inselat!”
Ce gandeste copilul: “Ei nu ma iubesc. Nu le pasa ca sufar. Mami e perfecta, deci trebuie sa fie ceva in neregula cu mine. Probabil ca nu merit iubirea nimanui.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Ce naiba vezi la Tom? Nu crezi ca meriti mai mult decat atat?

Infant
Ce spunem: “Gata cu alaptatul, esti deja prea mare pentru asta!”
Ce gandim: “Eu as vrea sa continui, dar pur si simplu nu mai suport sa imi aud toate neamurile criticandu-ma!
Ce gandeste copilul: “Tocmai am pierdut cel mai important lucru din viata mea: lungile perioade de stat in brate la mami si mancarea care imi placea cel mai mult. Trebuie ca am facut ceva teribil. Probabil ca sunt o persoana oribila.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “De ce bei atat de mult?”

2 ani
Ce spunem: “Nu mai poti sa mai dormi cu noi in pat. Dar nu o sa fii singur. Uite, un urs mare si blanos care sa iti tina companie!”
Ce gandim: “Bunica crede ca nu e ok sa dormi cu noi in camera. Nu sunt sigura de ce nu e ok. Dar e mai important pentru noi sa ii facem ei pe plac decat sa iti facem tie pe plac. Si, oricum, ursuletul ar trebui sa te faca fericit.”
Ce gandeste copilul: “Nu e corect!! Ei se imbratiseaza cu o persoana reala. Nu prea ma cunosc, oamenii astia. Si nu le pasa ce simt. Macar bine ca mi-au dat ursuletul asta.

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Stiu ca esti suparata pentru ca Tom te-a parasit, dar e asta un motiv sa cheltuiesti atatia bani pe lucruri? Crezi ca toate hainele astea or sa te faca sa te simti mai bine ca cineva te-a parasit? Cand ai devenit asa de materialista?”

4 Ani
Ce spunem: “Stii ca nu ai voie sa iti lovesti fratele! O sa iti dau o bataie de n-o sa uiti niciodata!”
Ce gandim: “Trebuie sa fie o metoda mai buna de rezolvat situatia asta, dar asa a facut si tata cu mine, deci probabil ca e ok.”
Ce gandeste copilul: “Am fost asa de suparat pe frate-miu meu, ca l-am lovit. Acuma tata e suparat pe mine ca l-am batut pe frate-miu, deci ma bate si el pe mine. Banuiesc ca e ok ca adultii sa loveasca, dar nu e ok ca si copiii sa loveasca. Ma intreb, ce ar trebui de fapt sa fac cand ma supar? Eh, intr-una din zilele astea o sa devin si eu adult.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “O incaierare intr-un bar? Adultii nu se iau la bataie doar pentru ca sunt suparati! Nu te-am invatat niciodata sa recurgi la violenta!”

6 ani
Ce spunem: “Wow, ce zi mare! Nu-ti fie teama! Doar fa tot ceea ce iti spune domnul profesor sa faci.”
Ce gandim: “Te rog, sa nu ma faci de ras dandu-te in spectacol la scoala!
Ce gandeste copilul: “Dar mi-e frica! Nu sunt pregatit inca sa stau departe de ei atatea ore! Cred ca s-au saturat de mine. Poate daca fac ce zice profesorul, or sa ma placa mai mult si or sa ma lase sa stau acasa.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Ce?! Prietenii tai te-au convins sa iei droguri? Pai tu faci ce iti spune oricine, asa? Nu poti sa gandesti cu mintea ta? ”

8 ani
Ce spunem: “Profesoara zice ca nu esti atent la ore. Cum o sa ajungi vreodata sa inveti ce e important?”
Ce gandim: “Daca fi-miu n-o sa faca nimic in viata, o sa ma simt ca un ratat!”
Ce gandeste copilul: “Nu ma intereseaza chestiile despre care vorbeste profa, dar banuiesc ca stie ea mai bine. Probabil ca lucrurile care ma intereseaza pe mine cu adevarat nu sunt importante.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Ai 28 de ani si tot nu stii ce vrei sa faci in viata? Nu te intereseaza chiar nimic?”

10 ani
Ce spunem: “Ai spart inca o farfurie? OK, las-o balta, spal eu vasele de acum incolo.”
Ce gandim: “Stiu ca ar trebui sa am mai multa rabdare cu tine, dar macar in felul asta farfuriile sunt curate si intregi.”
Ce gandeste copilul: “Mama, neindemanatic mai sunt. Mai bine nu mai incerc sa ajut.”

Ce zicem 20 de ani mai tarziu: “Vrei slujba aia, dar nici macar nu vrei sa aplici pentru ea? Ar trebui sa ai mai multa incredere in tine!”

12 ani
Ce spunem: “Du-te si tu afara si joaca-te cu prietenii tai, o sa te distrezi mai bine decat sa stai toata ziua pe langa noi”.
Ce gandim: “Stiu ca ar trebui sa petrec mai mult timp cu tine, dar am atata treaba de facut! Ce bine ca sunt atatia copii in jur!”
Ce gandeste copilul: “As vrea sa fac chestii impreuna cu mama si cu tata, dar ei sunt mereu foarte ocupati. Cred ca prietenii mei ma plac mai mult.

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Nu ne suni niciodata si nici nu mai vii sa ne vezi. Nu iti pasa ce simtim?“

14 ani
Ce spunem: “Te rog iesi un pic din camera, iubire. Eu si tata avem ceva personal de discutat”
Ce gandim: “Avem niste secrete si nu vrem sa le stii si tu”
Ce gandeste copilul: “Nu fac cu adevarat parte din familia asta.”

Ce spunem 20 de ani mai tarziu: “Esti in inchisoare?! De ce nu ne-ai spus ca ai probleme? Nu stii ca noi nu avem secrete in familie? Am facut tot ce ne-a stat in putinta cu tine… unde am gresit?”

7 thoughts on “Ca sa indreptam greselile, trebuie intai sa le vedem

  1. Fără exagerare: genial!
    Ne e greu să ne recunoștem și să ne acceptăm greșelile pentru că undeva în copilărie cineva se aștepta să fim perfecți. Și prea puțini dintre noi au fost învățați să se iubească și să se accepte chiar și cu greșeli.
    Îmi place ceea ce scrii, mă regăsesc în multe dintre cuvintele tale 🙂

  2. Excelent articolul. Multumim pentru postare!Ar trebui sa recitim aceste cuvinte in fiecare luna sau macar in fiecare an, ca sa ne reanalizam atitudinea fata de copii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *