Cred in parentingul din iubire – editorial pe Urbankid

Am extins colaborarea cu Urbankid.ro. In fiecare dimineata de luni, Wow, Mamica! publica un editorial pe prima pagina a site-ului dedicat parintilor deschisi la minte si la inima.
Si am inceput cu articolul asta:

Când s-a născut băieţelul meu, cu aproape 2 ani în urmă, ştiam despre meseria de mamă doar faptul că « îţi va schimba viaţa complet ». Cel puţin asta îmi spuneau, fără excepţie, toate mamele de toate naţionalităţile pe care le întâlnisem până la naştere. Ascultam, apoi ziceam aşa, mimând înţelepciunea: «aha, da, sunt convinsă» şi îmi vedeam mai departe de burțoiul meu, plutind pe un nor roz, în aşteptarea momentului când o să îmi strâng puiul în braţe.

A venit momentul, mi-am strâns puiul în braţe și din a doua zi de după naştere am început să înţeleg, cu adevărat, ce înseamnă «iti va schimba viaţa complet».

Am trecut prin toate stările. Exaltare, depresie, oboseală, lacrimi, râsete, nervi, calm, răbdare, dorinţă de a strânge pe cineva de gât, acceptare, revoltă, înţelegere, confuzie, durere, fugă, teamă, bucurie, iubire, plictiseală… Continuarea o gasiti aici.

Ajutor, avem o criza de plans!

“Vreau sa stiu daca poti sa te asezi cu durerea, a mea, sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi, sa o micsorezi sau sa o opresti.”Oriah Mountain Dreamer, The Invitation

Unul dintre cele mai grele momente din viata mea de mama a fost dupa ce am terminat cursul de 8 zile pe care l-am facut in august, acilea la noi in sat, la aproximativ 350 de metri de casa, si am revenit full time langa fecior, dupa ce timp de 8 zile l-am vazut doar dimineata pana la 7 jumate si seara dupa 7, iar el si-a petrecut zilele cu tati lui iubit.

Pai de ce greu? Pai pentru ca micuta mea crenguta de catifea m-a intampinat inapoi in viata lui plin de nervi, frustrat, suparat si cu lacrimile in gat, din cauza disparitiei mele temporare. Da, stia ca sunt la «cursu», stia si unde se tine el, stia si cand vin acasa, dar asta nu l-a impiedicat sa se supere pe mine fleasca. Si n-a scos o vorba despre asta decat cand am revenit langa el, nici un cuvant inainte.

Si acuma radem noi, glumim, insa copilul nu mai vroia sa ma pupe, sa ma ia in brate, Continue reading

Pai si de mancat, ce mancam?

Eu una nu sunt deloc o specialista in diversificare, cand vine vorba de ce ii pun copilului pe masa, in farfuria sa de plastic rosie, cumparata de la magazin din Itacaré. Cand a trebuit sa incep sa ii dau si altele de mancare (de la 6 luni incolo, inainte de asta n-a baut nici macar apa) mi s-a parut super greu si complicat. Citeam pe diverse site-uri ce ar trebui sa fac – o lingurita de supita azi, o lingurita de legumite fierte si pasate saptamana viitoare, suc de fructe la 11, zeama de legume pe la 3, ceai de nu-stiu-ce la 7 – mie mi-a sunat asa, ca diversificarea e o treaba ce se face cu calendarul in fata si ochii pe ceas, si Doamne fereste sa ii dai vreo chestie mai exotica, ca strici copilul! Tocmai de aceea am ajuns si la capitolul asta, ca in multe alte capitole din viata mea cu si fara Sasha, la concluzia ca orice e complicat inseamna ca nu e natural, deci sa ne intoarcem la lucruri simple. Desigur, asta nu inseamna ca nu am lesinat de admiratie in fata rabdarii si priceperii prietenei mele Eugenia Dobrescu, pe care o vedeam, in perioada cat a stat in Piracanga, inventand si preparand tot felul de minunatii pentru Nadia, si sanatoase, si gustoase.

In fine. La noi a fost asa: Sasha se stramba la orice chestie preparata ca la cartea de diversificare pentru copii – legume, fierturi, sucuri si Continue reading

Nevoia de Iubire – partea a doua

Si pana la urma, ce e iubirea ? Si ce inseamna sa ne iubim neconditionat copiii ?

Iubirea… o auzim cantata in toate cantecele, interpretata in toate filmele, descrisa in (aproape) toate povestile… si are un numitor comun, ideea asta de iubire, asa cum suntem noi expusi la ea, din frageda pruncie: Iubirea merge mana in mana cu suferinta, lacrimile, abandonul, respingerea, tradarea si iar suferinta, sub toate formele pe care mintea umana le-a putut concepe de-a lungul existentei sale.

Cum se traduce felul asta de a intelege iubirea in relatia parinte-copil? Pai se traduce cam asa: te iubesc, deci mi-e frica sa nu suferi, deci ca sa nu suferi, iti spun eu ce e mai bine pentru tine, ce sa faci si ce sa nu faci, iti spun eu cum sa te porti, cum sa vorbesti, cu ce sa te imbraci, cand si ce sa mananci, cand sa te culci si unde, ce prieteni sa iti faci, cum sa le vorbesti, cum sa ii zambesti vecinei, cum sa o impresionezi pe matusa cu poezia asta… Continue reading